Recoltarea Trufelor- Secretele Unei Afaceri De Succes

CUPRINS:
 * O foarte putin cunoscuta istorie a trufelor.
 * De ce sunt trufele asa de scumpe -intre 150 - 3000 Euro/Kg(in functie de specie)
* Cat de profitabila poate fi o astfel de afacere.
* Prezenta trufelor in Romania.
* Zonele in care se pot gasi trufele(judete).
 * Tipurile de sol si de pomi unde pot fi gasite trufele
* Cum se pot cultiva si ce mediu au nevoie pentru a se dezvolta.
* Ce productie poti avea in functie de suprafata cultivata.
* In cat timp se dezvolta o plantatie de trufe.
 * Ce investitie initiala este necesara pentru a deschide afacerea
* Ce rase de caini pot fi selectate si dresate pentru a le depista si cat costa.
* 6 lucruri pe care trebuie sa le stii despre cainii trufari.

*Cum iti poti dresa Tu singur cainele sa gaseasca trufe
* Ce tipuri de trufe exista impreuna cu pretul fiecarui tip.
* Care sunt sezoanele in care pot fi gasite trufele.
 * Posibilitati de comercializare a trufelor ( pe piata interna si externa ).




Istorie si legende
     Anticii le numeau „mâncarea zeilor“, mâncare cu puteri afrodisiace bine utilizate de zeul Jupiter. Bucatarii romani recomandau coacerea lor în cenusa si consumarea cu miere de albine, dar cert este ca erau folosite înca din antichitate, de ele beneficiind babilonienii, egiptenii, grecii (care le denumeau Hydnon, si de aici deriva termenul de idnologie, stiinta care se ocupa de trufe) si pâna la romani, carora li se datoreaza denumirea curenta de trufe, pâna la ei fiind numite tuberi. Se mai spune ca trufele sunt generate de fulgere, o legenda nedemonstrata stiintific, dar nu departe de adevar. Se stie ca fulgerele se descarca asupra copacilor plini de umiditate, precum stejarul, copacul preferat al trufelor.
    Trufele au aparut in limbajul bucatariei de varf inca din Antichitate. Teofrast considera ca existenta lor este un mister, pentru ca nu se stia cum apar sau de ce dispar. Plutarh le punea nasterea pe seama actiunii conjugate a fulgerelor, caldurii si umiditatii solului. Juvenal spunea ca sunt copii ai tunetului si ploii, iar Cicero le-a denumit copiii pamantului. Disparute o vreme din orice adnotare istorica, trufele negre, subterane, evitate probabil pentru ca aspectul si locurile unde erau gasite aduceau prea mult a satanism Trufele reapar o data cu mutarea Curtii Papale la Avignon. Istoricul papal Bartolomeo Platina noteaza in 1481 ca scroafele de Notza sunt inegalabile in descoperirea trufelor, dar ca trebuie sa li se puna botnita pentru a nu strica sau pentru a nu manca pretioasele ciuperci. Pana astazi, la vanatoarea de trufe se intrebuinteaza caini de vanatoare si scroafe. Explicatia este simpla: trufele contin un compus foarte asemanator cu androstenolul, hormonul sexual continut in saliva_mistretilor. Poate ca, inconstient, oamenii au simtit acelasi lucru si, de milenii, slavesc calitatile afrodisiace (inca nedovedite) ale trufelor. Albe, negre si chinezesti... Pana prin 1780, taranii francezi s-au delectat pe indelete cu trufe. Din nefericire insa, produsul a reajuns in atentia curtilor regale, iar productia infima si cererea exploziva au dus la o crestere pe masura a preturilor. Dupa 1808, cativa cultivatori mai ingeniosi descopera ca pot obtine trufe cultivand ghindele cazute in zona stejarilor care deja produceau trufe. Atacul de filoxera, care a distrus sute de mii de hectare de vita-de-vie franceza la sfarsitul secolului al XIX-lea, precum si daunatorii care au distrus alte zeci de mii de hectare de duzi (crescuti pentru a adaposti viermi de matase) au facut loc pentru culturi extinse de stejar cu trufe.Razboaiele, exodul rural si durata limitata de viata a simbioticelor trufe au facut insa ca productia sa redevina infima dupa Al Doilea Razboi Mondial. Ce este de fapt trufa? O ciuperca ipogee( care se naste si traieste sub pamânt), cu o forma mai mult sau mai putin rotunda, plina mai mult sau mai putin de asperitati. Are o coaja exterioara numita peridio si un miez chemat gleba. Ca si multe ciuperci, trufele traiesc în simbioza cu copacii, hranindu-se cu ce elimina acestia prin radacini, dând-le în schimb apa si sarurile minerale de care au nevoie.